Poezii din Titan Parc

La miezul nop?ii începe ziua de lucru. Calculatorul, cafeaua, o muzica discreta de jazz, plus celelalte ingrediente. La 5:30, ma pregatesc. La 6:00, iau bicicleta ?i pedalez u?or pâna în parcul din apropiere. E înca diminea?a devreme, dar în parc alearga deja, sau se plimba la pas, persoane pe care nu le-am cunoscut pâna nu demult, dar acum îmi sunt familiare. E fata aceea frumoasa care alearga ca o gazela; e barbatul acela la 50 de ani care coboara scarile cu spatele, le urca, ?i iar coboara; femeia care da câteva ture de lac în pas grabit, tânarul acela cu probleme de mers dar cu o voin?a ie?ita din comun, care renun?a pe moment la baston; cei de la aparatele de exerci?ii fizice în aer liber, ?i cei care dau de mâncare la pasari; ?i al?ii, ?i al?ii...
Salut broasca ?estoasa de la intrare, pedalez cu grija sa nu calc ra?ele salbatice care traverseaza aleile în cautare de mâncare, sperii pescaru?ii care mo?aie pe marginea lacului. Ma opresc pentru o clipa sa fotografiez momentul adecvat ideii care mi-a venit pe drum. Lebedele, curioase, se apropie de mal uitându-se mirate la mine. Ma urc din nou pe bicicleta, ?i dau câteva ture în timp ce încerc sa pun în versuri ideea.
Ma opresc pe o banca, îmi aprind o ?igara, ?i scot telefonul. Ma conectez pe Instagram ?i public acolo imaginea ?i versurile, care se raspândesc apoi pe Facebook, Twitter ?i Tumblr. Mai dau câteva ture de bicicleta ?i plec. Ajuns acasa, mai beau o ultima cafea ?i, pe la 09:00, ma culc lini?tit. S-a terminat înca o zi.