Botticelli

Botticelli este un pictor nu de fapte, ci de idei, iar tablourile sale nu sunt atât o reprezentare a unor obiecte, cât un model de forme. De asemenea, coloritul sau nu este bogat ?i realist; acesta este subordonat formei ?i, adesea, este mai degraba o nuan?a decât o culoare reala. De fapt, el era interesat mai degraba de posibilita?ile abstracte ale artei sale decât de cele concrete. De exemplu, compozi?iile sale, dupa cum tocmai s-a spus, sunt un model de forme; figurile sale nu ocupa de fapt locuri bine definite într-o zona bine definita a spa?iului; ele nu ne atrag prin sugestia lor de volum, ci ca forme de forma, sugerând mai degraba un model plat de decor.
În consecin?a, liniile care înconjoara figurile sunt alese cu inten?ia principala de a fi decorative. S-a spus ca Botticelli, "de?i a fost unul dintre cei mai rai anatomi?ti, a fost unul dintre cei mai mari desenatori ai Rena?terii". Ca exemplu de anatomie falsa, putem remarca modul imposibil în care capul Madonnei este ata?at de gât, iar în tablourile lui Botticelli pot fi gasite ?i alte exemple de articula?ii defectuoase ?i forme incorecte ale membrelor.
Cu toate acestea, el este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari desenatori: a dat "liniei" nu numai frumuse?e intrinseca, ci ?i semnifica?ie. În limbaj matematic, el a rezolvat mi?carea figurii în factorii sai, în formele sale cele mai simple de expresie, ?i apoi a combinat aceste forme diferite într-un model care, prin liniile sale ritmice ?i armonioase, produce un efect asupra imagina?iei noastre, care corespunde sentimentelor de poezie grava ?i tandra care îl umpleau pe artistul însu?i. Aceasta putere de a face ca fiecare linie sa conteze atât prin semnifica?ie, cât ?i prin frumuse?e, îi distinge pe marii mae?tri desenatori de marea majoritate a arti?tilor care au folosit linia în principal ca un mijloc necesar pentru a reprezenta obiecte concrete.